Despre mine

“Sunt suflet in sufletul neamului meu
Si-i cant bucuria si-amarul -
In ranele tale durutul sunt eu,
Si-otrava deodata cu tine o beu
Cand soarta-ti intinde paharul."

Sunt…eu. Mai mult de atat nu a primit si nu va primi nimeni, nicicand. Am propriile opinii, am viata cu mine intotdeauna si nu mi s-a intamplat pana acum sa-mi fie frica de nimic…decat de esec. Si de intuneric. Si de distanta ce se crea intre mine si casa mea cand plecam. Dar atat. Nu am calitati, nu am defecte, ci numai…insusiri. Si asta pentru ca mi-e prea lene, prea greu sau aproape imposibil sa indraznesc departajarea. Si, mai apoi, nu demult am ajuns sa constat ca tocmai defectele mele sunt apreciate de ceilalti. Am 22 de ani, am oameni care ma iubesc si cred in mine si stiu pe cineva care mi-a promis odata ca va fi cu mine pana la capat. Nu cred in prieteni, in credinta credinciosilor, nici macar in popi. Am numai curajul sa fug si-mi iubesc, cat “blocul-turn”, Mama. Urasc prostia unora, ma hranesc cu a altora, si mi-e tare dor de casa…"Stiu niste oameni care sufera acum si mi-e dor si de ei"…In rest…


“Vreau moartea sa vina sa lupte cu mine,
Eu sunt cineva, moartea e oarecine.”

Pentru ca nu obisnuiesc sa mint...Pentru ca urasc mai multi oameni si mai multe insusiri ale acestora decat mi-ar permite morala, bunul simt, sau spatiul oferit de un forum obisnuit...Pentru ca nu plac prea multa lume...si, din acelasi motiv, nici nu am nesimtirea sa ma chinui a ma face placut...Pentru ca stiu niste oameni care sufera acum si mi-e tare dor de ei...Pentru ca, uneori, exact ca acum, jumatate din mine s-ar rascula...Pentru ca imi place poetul comunist Paunescu si mi-e greata de unuii care-l critica purtand mesaje comuniste pe tricou...Pentru ca mi-e dor de o alta lume, in care nu am avut onoarea sa traiesc...Pentru ca mi-i tare dor de acasa...