“Sunt suflet in sufletul neamului meu
Si-i cant bucuria si-amarul -
In ranele tale durutul sunt eu,
Si-otrava deodata cu tine o beu
Cand soarta-ti intinde paharul."
Sunt…eu. Mai mult de atat nu a primit si nu va primi nimeni, nicicand. Am propriile opinii, am viata cu mine intotdeauna si nu mi s-a intamplat pana acum sa-mi fie frica de nimic…decat de esec. Si de intuneric. Si de distanta ce se crea intre mine si casa mea cand plecam. Dar atat. Nu am calitati, nu am defecte, ci numai…insusiri. Si asta pentru ca mi-e prea lene, prea greu sau aproape imposibil sa indraznesc departajarea. Si, mai apoi, nu demult am ajuns sa constat ca tocmai defectele mele sunt apreciate de ceilalti. Am 22 de ani, am oameni care ma iubesc si cred in mine si stiu pe cineva care mi-a promis odata ca va fi cu mine pana la capat. Nu cred in prieteni, in credinta credinciosilor, nici macar in popi. Am numai curajul sa fug si-mi iubesc, cat “blocul-turn”, Mama. Urasc prostia unora, ma hranesc cu a altora, si mi-e tare dor de casa…"Stiu niste oameni care sufera acum si mi-e dor si de ei"…In rest…
“Vreau moartea sa vina sa lupte cu mine,
Eu sunt cineva, moartea e oarecine.”
Se afișează postările cu eticheta DESPRE MINE. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta DESPRE MINE. Afișați toate postările
luni, 16 februarie 2009
Abonați-vă la:
Postări (Atom)